Avioanele si fotbalul

S-a terminat si nivelul doi de la cursul de portugheza, am trecut examenul fara probleme:))), pot sa continui cu nivelul 3, yey, abia astept sa invat lucruri noi! Saptamana asta chiar am inceput sa vorbesc serios portugheza, vineri am reusit sa am o conversatie de vre-o 2 ore cu Jose, un peruan foarte de treaba de la facultate:). Partea buna era ca atunci cand nu nimeream cate un cuvant, si eu si el mai apelam la franceza, spaniola sau engleza:)). Se zice ca vorbitorii de spaniola nu invata niciodata portugheza bine pentru ca seamana prea mult si oricum brazilienii inteleg chiar daca nu toate cuvintele sunt strict in portugeza, zicea Jose ca ii prinde bine si lui conversatia sa invete si mai bine portugheza:). 

Unul dintre ultimele lucruri invatate la cursul de portugheza a fost ca, dupa parerea brazilienilor, inventatorul avionului a fost Santos Dumont, brazilian bine-inteles:). El nu stie ca romanii sunt convinsi ca Aurel Vlaicu este de fapt inventatorul "original":)), ca sa nu mai zic de americani care ii au pe fratii Wright creditati cu inventia avionului. Cine stie in cate tari mai exista inventatori ai avionului:)). Oricum Santos Dumont pare ca a fost un brazilian care "ne" face cinste:) si este clar unul dintre primii oameni care au construit si au zburat cu avioane:), habar nu aveam!

Santos Dumont, brazilian version of the "inventor of the plane".

In rest nu s-au mai intamplat evenimente majore doar ca devin din ce in ce mai constienta ca aici timpul are o alta curgere, o alta dimensiune. E foarte greu de explicat asa cum e greu de explicat de ce in Rio nu exista stres. Poate de fapt exista o legatura, lipsa stresului face timpul mai putin "prezent" sau faptul ca timpul nu mai e asa o "problema" inseamna ca exista mai putin stres:). Inca nu stiu exact, dar voi continua sa cercetez si sa observ aceste fenomene putin paranormale:)).

M-am intalnit cu o romanca venita cu o delegatie la un targ de IT in Porto Alegre, in sudul Braziliei. La Rio au avut cateva intalniri de afaceri si in rest au descoperit minunatul oras care i-a impresionat din toate punctele de vedere:)). Am primit documentele stampilate, legalizate, ras-stampilate si ras-legalizate:)) necesare pentru a-mi echivala studiile. Brazilia are ceva birocratie dar nici cu Romania nu mi-e rusine. In Irlanda, am trimis certificatul de doctorat la Ambasada Braziliei, au pus o stampila si l-au trimis rapid inapoi. In Romania pana sa treaca de Ambasada Braziliei au trecut documentele pe la vre-o 7 institutii din 4 orase diferite, nu imi imaginam ca poate sa fie atat de complicat. S-au rezolvat toate pana la urma si  imi dau seama ca am avut noroc cu multi oameni draguti care au ajutat, altfel lucrurile  s-ar fi complicat mult mai mult. Acum ca le am pe toate pot incepe si aici procesul de legalizare al carui amploare intrece orice imaginatie. In Rio inveti sa te obisnuiesti cu totul felul de situatii, nivelul de absurd este pur si simplu ridicol si depaseste orice asteptari:)).

Se simte ca se apropie iarna:), a plouat cam toata saptamana si a fost destul de urat astfel incat azi cand a fost soare toata ziua cred ca nu a stat nimeni in casa:). Am iesit si noi  la o cafeluta in Ipanema:)), la o barfa ca fetele. Lacramioara are chiar un admirator la cafeneaua respectiva, fiind o clienta mai fidela si am primit din partea casei cate o cafea:) cu inimioara, va las pe voi sa ghiciti a cui era cafea cu inimioara cu sageata:)).

Sunday morning coffee with Lacramioara and Cornelia:).

Mai fusese putin soare si miercuri ocazie cu care am dat o fuga mica in Copacabana, plaja era foarte frumoasa, liniste, putina lume, soare caldut de primavara:) si un ocean la fel de albastru ca intotdeauna:).

Copacabana beach on a sunny winter afternoon:).

Less people, more quiet.

Ocean still blue:).

Dupa cafeluta am ajuns pe dupa-amiaza acasa si am fugit repejor la piscina, nu fusesem toata saptamana din cauza vremii nefavorabile, au si piscinele in aer liber un dezavantaj:)). Langa piscina e un teren de fotbal unde sunt mereu baieti care joaca fotbal, sunt foarte seriosi, au echipament si tot tacamul. Azi erau doua echipe de fotbal insa jucatorii erau mai tinerei:), aveau maxim 7-8 ani:)). Arbitrii erau oameni in toata firea si pe langa ei princhindeii pareau foarte mici si erau super dragalasi cum alergau ei cu tricourile pana la genunchi si foarte patrunsi de joc si de ce trebuiau sa faca. Am ramas impresionata de modul in care jucau, se vedea ca brazilienii iau fotbalul in serios de mici. Nu erau toti buluc pe minge cum ti-ai fi imaginat,  fiecare isi stia locul si rolul in echipa si se comportau ca atare, foarte disciplinati si profesionisti, super simpatici. Taticii erau pe margine, ii filmau si ii incurajau extrem de zgomotos bine-inteles:)). A fost un moment foarte dragut, nu credeam ca doua echipe de fotbal de prichindei pot sa joace atat de bine, chiar a fost un meci deosebit de antrenant:)).

My peaceful street on a sunny Sunday afternoon:).

Si uite asa a trecut inca o saptamana, aproape ca habar nu am cum si cu ce:)). Am planuri mari saptamana viitoare sa fac mai mult, avem pauza o saptamana cu portugheza si sper sa recuperez multe lucruri pe care trebuie sa le fac. Dupa cum am mai spus timpul are alta dimensiune la Rio si e destul de greu sa ignori acest lucru si sa incerci sa faci mai multe:)). Eu continui sa ma ambitionez si sa vreau sa fiu deasupra timpului carioca insa am o vaga impresie ca nu am sa reusesc si de fapt nici macar nu e  asa o mare problema:)). Aici nu functioneaza zicala: "nu lasa pe maine ce poti face azi" ci "fa azi doar ce este foarte urgent si a fost amanat de prea multe ori, restul lasa-le pe maine sau pentru cine stie cand, oricum nu conteaza sau se rezolva intr-un fel sau altul pana la urma":)). Soare si veselie sa fie ca in rest ne descurcam noi cumva:)) cu toate.