A venit toamna

Acesta a fost evenimentul saptamanii:  a venit toamna:). Adica intr-o zi a inceput sa ploua tare, a plouat toata ziua si toata noaptea, pe seara erau 20 de grade; a doua zi au fost 25 de grade adica frig:), ceea ce inseamna ca brazilienii si-au scos jachetele, hanoracele si ce mai au ei gros prin casa, la 25 de grade nu poti sa umbli in tricou cum eram eu de exemplu:); mie tot imi era putin cald insa nu ma plang, a fost printre putinele zile in care am simtit ca am mintea limpede si ma pot concentra 100% pe ceva, respectiv pe cele 4 ore de portguheza din ziua respectiva. Lectia a mers fluierand, cand am ajuns la participiu si gerunziu eram chiar putin plictisita:). Profa se chinuia sa le explice celorlalti si nu puteau sa priceapa ce e cu aceste doua chestii gramaticale dubioase:)). Persoana cea mai incurcata era o americanca care nu a reusit sa priceapa decat dupa ce i-am povestit eu in pauza in limba engleza care sunt echivalentele participiului si gerunziului in engleza:).

Mai vreau sa povestesc despre autobuzele din Rio pentru ca fac parte din farmecul orasului, e ceva de neimaginat, trebuie sa fii aici sa intelegi. In primul rand faptul ca sunt cel putin un milion:), dar asta nu inseamna decat de bine, ajungi oriunde relativ usor, vin la cateva minute (in cele mai multe situatii) si foarte rar stai in picioare; e neplacut  sa nu ai loc in caz ca esti blocat in trafic alaturi de celelalte milioane de brazilieni blocati in trafic, daca nu e trafic ajungi repede:). Dar si atunci cand stai in picioare e o experienta unica deoarece trebuie sa ai muschi buni la ambele maini si picioare pentru a face fata vitezei cu care se deplaseaza si miscarilor propriului corp in timpul acestei deplasari (evident cand nu e trafic).

Al doilea autobuz spre Universitate e destul de plin dimineata si nu prind loc jos mereu. Dupa ce urc aproape din mers, autobuzul prinde viteza rapid, abia ai stabilitate daca te tii de bare dar sa mai si trebuiasca sa tii rucsacul cu o mana si sa cauti bani cu alta mana, sa de deplasezi spre persoana caruia ii dai banii, sa dai banii, sa iei restul, sa treci prin usa "rotativa" si toate astea in timp ce te deplasezi cu 200 km pe ora:)) plus ceva denivelari pe strada! Partea buna este ca apuci sa platesti cat autobuzul merge in linie dreapta, cand ajunge la curbe esti deja pozitionat strategic cu mainile in doua directii diferite pentru a avea stabilitate si picioarele infipte hotarat in pamant. Chestia draguta este ca mereu o persoana care sta jos se ofera sa-ti tina geanta sau rucsacul, ceea ce inseamna un mare ajutor,  miscarile tale in incercarea de a nu cadea mai ales la curbe au mai mult succes daca nu mai tii ceva pe umar sau in spate:)).

In ziua cand a venit toamna:) am prins loc jos si am facut prostia sa ma asez langa geam. Geamul era deschis, era si un pic frig afara (25 de grade!),  cand am ajuns pe linha vermelha (linia rosie), un fel de autostrada, autobuzul mergea atat de repede incat de la vantul care ma batea direct in fata si imi ridica parul in toate directiile  am simtit ca imi amorteste fata:)! Nu imi mai simteam obrajii si aveam barbia intepenita!  Am invatat ca nu e bine sa stai la geam in acel autobuz, ziua aceea a fost ceva de speriat, am ajuns cu parul atat de ciufulit la scoala ca nu ma mai recunoasteam, a fost greu sa-l domolesc pentru a arata cat de cat prezentabil:).

La un moment dat mergeam cu metroul la scoala si apoi luam un autobuz dar mi-am dat seama ca ocoleam si de fapt, sa fiu sincera, incepuse sa ma enerveze autobuzul ca mergea prea incet:). Firma care opereaza autobuzele pe ruta respectiva cred ca are o politica de viteza diferita de restul autobuzelor:))). De fapt viteza era 70-80 km la ora tot pe o autostrada insa mie mi se parea super incet si m-am hotarat sa ma intorc la autobuzele normale care merg cu peste 120 km la ora, senzatia e unica! Sa nu mai povestesc cum trec cu viteza maxima pe rosu, mai ales pe seara dar si in timpul zilei e la fel! Plus ca de foarte multe ori autobuzele opresc si intre statii sa mai ia lenesi care nu au chef sa mearga pana la statie, statiile sunt relative:)!

Opritul aututobuzului e alta arta, de cele mai multe ori sunt 9-10 autobuze in statie, pe 2-3 randuri, fiecare in legea lui si daca zaresti totusi autobuzul tau apropiandu-se si daca simti ca nu vrea sa opreasca trebuie sa te strecori printre celelalte autobuze si sa faci semn sa opreasca, normal ca daca nu avea intentia sa opreasca acolo trebuie sa alergi dupa el pentru ca desi pune frana brusca, venind cu peste 100 km la ora merge destul pana reuseste sa opreasca, deschide usa, sari din mers in autobuz si de acolo incepe experienta descrisa mai sus. Si la coborare cam tot din mers cobori, anunti statia, deschide usile din mers:), in apropiere de statie incetineste si daca ai noroc pare ca opreste o secunda cat sa pui piciorul jos iar apoi o ia la goana din nou:)!

La inceput mi se parea din alt film calatoria cu autobuzul insa acum imi place, dupa cum am spus, senzatia e unica si e destul de amuzant, nu prea mai poti sa spui ca e plictisitor mersul cu autobuzul:)!

O intamplare auzita de la Lacramioara este despre cum functioneaza "jeitinho", dramoleta braziliana:) despre care am mai povestit, adusul problemei la nivelul emotional:). Un prieten, luase un autobuz seara tarziu pe o ruta mai putin circulata si era singur in autobuz. Intr-o statie se urca un tip aparent normal si se aseaza fix langa el. A devenit clar ca urma sa-l jefuiasca, desi e mult spus jaf. Omul nostru a fost calm si a facut apel la "jeitinho", l-a luat la sentiment pe hot adica, l-a intrebat daca are de gand sa-i ceara banii, hotul i-a spus ca da, si omul nostru a inceput sa-i spuna ca are nevoie de bani, ca e sarac, ca e student si asta i-ar mai lipsi sa fie jefuit in autobuz, e necajit ca l-a lasat prietena etc:);  "hotul" a parut impresionat, l-a intrebat la ce e student, s-a dovedit ca si "hotul" era sau fusese student:)) la aceiasi facultate si uite asa din vorba in vorba s-a nascut o mare prietenie:)! Se pare ca brazilienii nu se supara cand sunt "curatati" de bani pe strada, oricum nu umbla nimeni cu bani prea multi, tocmai din acest motiv si cand se intampla ei considera ca platesc un tribut social. De obicei oamenii cu asemenea 'indeletniciri" sunt din favele si omul de rand se simte un pic responsabil pentru aceste diferente sociale si din acest motiv considera aceste incidente un tribut social pe care trebuie sa-l plateasca pentru a ajuta in felul lor locuitorii favelelor.

O alta chestie interesanta este ca mereu in autobuze urca mici vanzatori ambulanti, vand bomboane, ciocolati, guma de mestecat, prajiturele, etc, totul costa 1 real (cam 2 lei) si mai toata lumea cumpara, se pare ca tot din cauza acestei solidaritati pe care o au fata de oamenii care desi nu au job nu stau sa cerseasca pe strazi ci prefera sa vanda diverse nimicuri pentru a castiga niste banuti. In consecinta nu prea exista cersetori, eu nu imi aduc aminte sa fi vazut.

Saptamana viitoare este Pastele catolicilor, avem liber vineri si se pare ca de joi voi pleca cu Lacramioara si Daniel si cativa amici in Ilha Grande, un paradis tropical unde nu exista masini sau cladiri inalte, e o insula cu plaje frumoase, caipirinha:), casute pe plaja, apa limpede, palmieri si liniste:) unde se ajunge numai cu barca! O insula cum mi-am dorit mereu sa vizitez! Abia astept sa ajung acolo sa inot putin, in Rio de un pic frustrant ca stai pe plaja cu oceanul langa tine insa de multe ori nici nu prea poti sa intri in apa, valurile sunt mari. Voi reveni deci peste o saptamana si cu poze multe din Ilha Grande, din ce am auzit si din ce poze am vazut pare un loc senzational!

Ilha Grande:).

Looks like swimming is possible here:).

In rest o saptamana ocupata cu de toate! Am fost la IMPA (Instituto de Matematica Pura e Aplicada), locul unde sunt mintile matematice cele mai luminate din America de Sud:)) si unde se gaseste o biblioteca cum putine sunt in lume! Am fost la doua talkuri ale unui prof de la Brown University, medaliat Fields (echivalentul premiului Nobel in matematica). Au fost foarte interesante prezentarile, se pare ca mai nou geometria diferentiala se foloseste si pentru a diagnostica boli cum sunt Alzheimer sau schizofrenia:)! Luni a fost si un fel de cocktail dupa talk, am mai vorbit cu lumea si am mancat o multime de bunatati:), se pare ca cei de la IMPA au bani:) nu numai pentru cercetare si invitati celebri ci si pentru delicatese:)! Abia astept vizita urmatorului medialiat Fields:))!

O saptamana normala:) in sfarsit!

A mai trecut o saptamana la Rio, fara mari emotii sau stres sau documente ciudate de fabricat, lucrurile par ca incep sa intre cat de cat in normal:), sper sa nu ma deochi:).

Almost started to believe that here in Brazil we don't do normal:)!

Intr-o zi m-au vizitat Lacramioara si Irina, au vrut sa vada cum e in Tijuca. Dupa cum am mai povestit, Rio este plin de favele, nu neaparat la marginea orasului. De exemplu, in sud unde este plaja sunt multe favele. Intre munte si ocean se gasesc cartiere cum sunt Copacabana si Ipanema iar muntele incepe imediat, adica incep imediat si favelele. Din acest motiv exista un contrast puternic, mai ales in Ipanema, intre zona cu oameni care sa zicem ca nu au probleme financiare si favelele. Desi sunt foarte aproape una de alta aceste cartiere nu au nimic in comun. Locul unde se intalnesc toate categoriile sociale din toate zonele este plaja:) sau mai bine zile zecile de km de plaja:).

Fetele au vrut sa vada cum e un cartier normal, rezidential, cu brazilieni middle class sau un pic mai sus. Le-am plimbat putin prin Tijuca, le-a placut foarte mult, inclusiv strada mea umbroasa:), cu case frumoase presarate printre blocurile stil mediteranean cu 4-5 etaje. Si preturile sunt diferite in Tijuca, la mancare de exemplu e o diferenta de pret de 20%-25%.

Copacabana Beach

Street in Ipanema.

Favela between Copacabana and Ipanema.

My street in Tijuca:).

In alta zi am aflat de la o profa unde trebuie sa merg in Universitate daca vreau sa fac un curs bun de portguheza care sa nu fie prea scump. Prin urmare m-am inscris si acum voi accelera si mai mult procesul de in invatare. Inteleg destul de bine, cu cititul nu am probleme insa cu vorbitul e mai greu. Sper ca dupa acest curs sa-mi dau drumul. Dupa evaluarea initiala m-au inscris in modul 2, fiecare modul are 60 de ore si inseamna 7 ore pe saptamana in doua zile, adica super mega intensiv. Am fost ieri la primul curs, am plecat de acasa foarte entuziasmata insa dupa un drum lung pe cele 40 de grade de afara (iar!) a trebuit sa stam 3 ore jumatate fara aer conditionat ceea ce a mai redus un pic din "setea de carte":)! Totusi a fost foarte bine, simt deja ca am invatat destul de multe sau mai bine zis am mai facut ordine in chestiile pe care le invatasem din zbor auzind brazilieni vorbind "live" sau la televizor:). A fost o experienta interesanta urmata de drumul spre casa:)! Auzisem eu ca daca pleci pe la 5 de la Universitate poate sa dureze ore drumul dar nu am crezut ca e posibil. Nu intru in detalii insa a durat mai mult de 3 ore sa ajung acasa! E clar ca data viitoare stau prin facultate pana la 7 la bibioletca eventual unde e aer conditionat si plec mai tarziu. Sper sa dureze mai putin, drumul de ieri a fost putin traumatizant si sper sa nu se repete prea des. Traficul in Rio la ore de varf e ceva de speriat!

Let's speak Portuguese:)!

In rest liniste si pace, am mai citit una alte chestii matematice, incep sa se adune lucruri de facut si probleme de cercetat:), seminarul de analiza de vineri merge bine, cursurile la care merg sunt super interesante si mereu dupa curs am cate o discutie iluminatoare cu proful care continua sa fie foarte de treaba si ma incurajeaza sa continui pe tema de cercetare inceputa la Dublin.  Am mai cunoscut cativa profi din facultate, ma simt mai integrata iar de azi am si o adresa de mail, mare realizarea:), sunt oficiala:)!

Intre timp a venit si diploma stampilata de ambasada Braziliei din Irlanda ceea ce inseamna ca echivalarea diplomei de doctorat este aproape finalizata, mai trebuie sa astept putin sa primesc hartia definitiva dar ce e mai greu a trecut! Nu credeam ca o sa apuc sa spun asta:)!
 
Revelatia saptamanii in materie de fructe a fost papaya. Am mancat si am baut mult suc de papaya, am observat eu ca imi da multa energie si imi face bine, asadar continui cu papaya:) care urca in top 3 fructe preferate:) alaturi de mango si maracuja (fructul pasiunii)! Am descoperit bine-inteles si cel mai bun suc, cel de mango amestecat cu maracuja:)!

Maracuja is sour but delicious with a little bit of sugar. Only for people who like sour:).

Mango stays in top 3:).

Eu gosto mamão:) = I like papaya:)

Saptamana asta mi-am dat seama de ce mereu cand am de facut documente ma intreaba prenumele si mai ales numele parintilor. Eu am crezut ca daca spun prenumele, se intelege de la sine ca numele parintilor mei este tot Radu. Dar nu, aici nu e asa, se pare ca toata lumea se casatoreste si divorteaza de multe ori, cam din fiecare casatorie rezulta unul sau mai multi copii si atunci e important ca fiecare persoana sa fie identificata si dupa prenumele si mai ales numele parintilor. De exemplu Taciana are doi baieti care momentan locuiesc cu tatal, au stabilit ei ca dupa 14 ani baietii sa stea cu tatal dar tatal mai are doua fete din alta casatorie. Deci acesti 4 copii au acelasi tata dar mame diferite si asta e o situatie destul de simpla. Baietii stau cu tata, mai vin si pe la noi uneori (sunt super draguti si distractivi!), se mai intalnesc si cu surorile uneori, mie mi se pare un pic ciudat insa se pare ca nu e:). Doua-trei casatorii nu sunt ceva neobisnuit pentru brazilieni, telenovelele nu sunt numai la televizor:) din cate se pare! In caz ca va intrebati ce telenovela e acum la TV, avem "Amor Eterno Amor":), cum altfel:)?

Amor Eterno Amor and the mathematical sign for infinity, hihi:)!

Asteptam totusi week-endul, a fost o saptamana plina, abia astept sa mergem in oras si sa ne veselim:) ca dupa o saptamana de munca. Poate ajung si la plaja in caz ca nu ploua, se pare ca se intampla foarte des ca de luni pana vineri sa fie 40 de grade si in week-end sa ploua si sa nu poti sa mergi pe nicaieri, mai precis la plaja:). Poate face o exceptie vremea week-endul asta si ne lasa sa ne bucuram de soare si de plaja:)!



Week-end placut la toata lumea si sa va bucurati de primavara!

Lapa, ferjoada si "felutzul brazilian"!

Arcs of Lapa

Nu am mai scris ce ceva timp pe blog, am fost putin ocupata:). Problema cu banca sa zicem ca s-a "semi"-rezolvat, nu vroiau viza permanenta ci vroiau cartea de identitate temporara pe care nu o aveam la momentul deschiderii contului (norocul meu ca persoana respectiva mi-a deschis atunci contul, ce apare acum ca o greseala nu a fost decat o situatie foarte buna pentru mine). In plus, mai este nevoie de o declaratie de la Policia Federal, cea care a emis cartea de identitate, cum ca nu este falsa. Adica primesti un document oficial cu stampile etc si apoi iti trebuie de la aceiasi institutie, declaratie cum ca documentul nu este fals:). Nu prea inteleg de ce nu dau aceasta declaratie impreuna cu cartea de identitate daca nu poate fi folosita fara declaratie. Doamna de la banca a fost foarte draguta si cooperanta, insa contul tot trebuie inchis si deschis si facute tot felul de operatiuni, nu se stie de ce, important e ca nu e nici o graba si pot astepta declaratia, dureaza 15 zile scrisul declaratiei, mai am de asteptat. Cu asta mi-am cam ocupat saptamana trecuta pentru ca desi e putin de spus, se face in muuuult timp:), insa m-am mai linsitit sau sper eu ca m-am obisnuit cu modul in care se rezolva lucrurile in Brazilia.

Pe la Universitate toate bune, am avut mai mult timp sa mai citesc si sa ma dumiresc ce si cum cu cercetarea:). Merg la un curs de doctorat sa-mi mai perfectionez limba portugheza:), proful e super simpatic si de treaba, domeniul lui se apropie putin de ce am facut eu la Dublin si a ramas ca poate mai vorbim despre una alta si poate lucram impreuna, ceea ce a fi dragut. Proiectul de cercetare propus de profa este de asemeni interesant si momentan incerc sa mai citesc diverse materiale, sa-mi completez cunostintele cu privire la acest domeniu si sper sa iasa ceva bun.

In week-end a fost fooooarte dragut, vineri am fost in Lapa, in sfarsit! Cred ca eram singura persoana din Rio care nu fusese in Lapa:). Lapa e un cartier aproape de centru unde seara atmosfera este cel putin interesanta si distractiva:) iar caipirinha absolut delicioasa! Mai intai am fost cu Marianty si prietenii ei la un restaurant "cu traditie":). Marianty este romanca (Lacramioara Ionel, poate doamna Decus o stie:)!), a terminat si ea facultatea de Matematica la Iasi, a fost prin America, Canada iar acum preda la Universitatea unde sunt si eu. Este foarte draguta si prietenoasa si vesela si are in vizita o prietena super simpatica, Irina, care o viziteaza mereu, ii place foarte mult la Rio, cred ca mai are foarte putin pana se muta si ea aici:). Am mancat foarte bine si am cunoscut tot felul de matematicieni:) autohtoni sau internationali; am aflat mai multe despre IMPA, un institut de cercetare super mega serios si celebrissim:), situat undeva prin parcul national Tijuca, pe un varf de munte, intr-o padure deasa, numai buna atmosfera de cercetare:)! Acest institut se concentreaza pe Ecuatii cu Derivate Partiale, Geometrie Differentiala si ce am inteles eu ca ar fi o combinatie intre acestea doua, Sisteme Dinamice. Adica eu cu Analiza mea functionala nu prea am ce cauta acolo decat in vizita:), dar nu se stie niciodata:))!

Cand am plecat de la restaurant Lapa era foooarte animata:), am avut iar impresia ca e Carnaval, strazile erau pline de oameni, se inchisese circulatia, se simtea energia:) si veselia locuitorilor din Rio! Mi-a placut foarte mult atmosfera, a meritat asteptarea:)! O parte din invitati au plecat spre casa si restul am pornit spre Rio Scenarium, un fel de club cu muzica live, samba:)! Rio Scenarium e foarte mare, are 3 etaje si e foarte frumos decorat. La intrare primesti o foaie ce contine meniul, daca doresti sa bei ceva mergi la bar, persoana iti pune un "x" in dreptul bauturii si platesti la iesire tot ce ai consumat, inclusiv taxa de intrare. Mi s-a parut super organizat si eficient.

The samba band at Rio Scenarium and the happy dancers!

Very nicely decorated this place!

View from the top with the band and part of the dance floor.

Muzica a fost fooooarte vesela si antrenanta, toata lumea dansa si se simtea bine, mi-a placut la nebunie atmosfera, mai ales ca imi place muult de tot sa dansez! La pauza dintre "formatii", am fost la un etaj unde era un fel de discoteca, muzica mai "comenciala" dar parca tot pe ritmuri de samba mi s-a parut:). Cand ne-am intors in zona principala, incepuse sa cante o formatie de "forro", muzica traditionala din nord-estul Braziliei, e foarte vesela si energizanta! Am gasit pe youtube un link in care apar niste profesionisti din cate se pare:) Forro in Rio. Muzica poate era un pic altfel in Rio Scenarium, dar asa va faceti o idee, cel mai bine o sa "intelegeti" cand o sa veniti la Rio:), cel mai bine se vede "live":P! Inca doi dansatori, putin mai linistiti:) aici. Si in Rio Scenarium erau persoane care dansau asa, nu multi, insa nu te puteai satura sa te uiti la ei:).

Dupa o noapte atat de interesanta a urmat o zi de odihna si relaxare iar duminica am pornit iar dupa noi descoperiri, am fost cu Marianty, Irina si doi tineri cercetatori de la IMPA:), unul canadian si celalalt bielorus, la Casa Rosa; acest loc e un fel de combinatie intre club, terasa, discoteca, bistro. Am mancat ferjoada, un fel de mancare traditional brazilian care inseamna orez cu fasole neagra, faina de tapioca, niste ierburi taiate ca niste taitei si foarte gustoase si un fel de carnati deliciosi si aromati si bine-inteles doua felii de portocale:). Eu mai mancasem ferjoada facuta de Taciana in timpul carnavalului, am avut cu ce compara, a fost foarte bun!

Rice, spicy cause, weeds:), orange, tapioca flour, beans, some kind of potatoes and the meat of course:).

How it looked in the plate the ferjoada we had in Casa Rosa.

Dupa ce am mancat bine bine, ne-am indreptat spre zona unde canta formatia si se dansa, era ca un fel de club in aer liber. Muzica foarte buna, era putin inghesuiala insa a fost cel putin interesant:). Dupa ce am plecat de acolo ne-am mai intalnit cu un roman foarte simpatic si bine integrat in cultura braziliana, tot matematician, iubeste Brazilia si nu isi poate imagina ca ar putea sa plece. Daniel, romanul nostru, a vrut sa ne mai duca intr-un loc inedit, insa nu am ajuns pentru ca era prea tarziu. Daca o sa reusim sa ajungem si acolo intr-un alt week-end am sa va povestesc.

Ah, si sa nu uit, cred ca mai tineti minte observatia mea despre cum drama trebuie introdusa in mod necesar in orice demers:) oficial sau nu; se pare ca exista si un nume pentru acest fenomen, "jeitinho", inseamna "felutz" si se refera la felul brazilian in care se abordeaza situatiile, daca pleci sa rezolvi o problema admnistrativa si nu numai, trebuie sa ai neapart cu tine atitudinea "felutz brazilian", altfel nu ai facut nimic:)! Citat din wikipedia, cred ca se intelege putin despre ce e vorba: "O "jeitinho" pode se referir a soluções que driblam normas, ou que criam artifícios de validade ética duvidável."
Situatii aparent imposibile daca luam in considerare regulile, se rezolva prin cai mai mult sau mai putin ortodoxe, se mai inchide un ochi, se mai suna un sef si se rezolva problema:).

Si uite asa a mai inceput o saptamana la Rio:), sper sa fie cel putin la fel de diversa ca saptamana trecuta:) si sa mai descopar lucruri si locuri interesante!

Birocratie sau paranoia?

Nu am mai scris demult pe blog pentru ca ma lupt cu morile de vant ale birocratiei braziliene. Cine se plange de birocratia din Romania sa incerce sa traiasca aici si apoi cred ca se va fi bucurat ca e roman:), a rezolva cea mai mica chestiune administrativa e un sport extrem. De exemplu, pentru a dechide un cont in banca nu e nevoie doar de buletin ci de o gramada de hartii si recunoasteri de semnaturi la notar si tot felul de prostii la care nu te-ai putea gandi niciodata ca ar fi relevante. Iar azi m-au sunat de la banca, de fapt pe Alex ca lasasem si numarul lui si i-au spus ca persoana care mi-a deschis contul a gresit pentru ca am nevoie de viza permanenta pentru a avea cont! Adica trebuie sa inchid contul, sa merg la Policia Federal si sa-i conving sa-mi dea viza permanenta!? pentru a avea un cont!? apoi merg la aceiasi banca si cu aceleasi documente plus viza imi deschid un alt cont!

Pana si eu imi dau seama ca persoana care a venit cu aceasta gaselnita nu e normala pentru ca nu iti da nimeni viza permanenta pentru un cont in banca! Insa te suna, te ametesc de cap si oricum drumul minim la banca trebuie sa-l faci sa afli ce si cum si de fapt ce vor pentru ca e clar ca vor altceva, e posibil sa vrea cartea de identitate temporara pe care nu o aveam cand am deschis contul insa iti cer viza permanenta pentru ca habar nu au de fapt ce documente sunt necesare pentru a deschide un cont. Noi fusesem la doua filiale ale aceleiasi banci si am intrebat ce documente trebuie si bine-inteles ca raspunsurile erau diferite, am adunat toate documentele ca sa fim siguri, acum de la a 3-a filiala unde pana la urma am deschis contul suna si te streseaza si cu prostia asta! 

Am rugat-o pe Taciana sa vina cu mine la banca luni, pare ca ea e o persoana care stie sa puna problema, nu o intoarce nimeni cum vrea si nu pleaca de nicaieri pana nu rezolva problema, cu drama aferenta sau fara:). Am mai patit o chestie super neplacuta la inceputul saptamanii legata de bursa si de faptul ca nu stia nimeni, inclusiv profa daca o primesc sau nu pana la urma. Persoana care stia nu raspundea la mailuri, pana la urma i-am scris eu un mail mai dramatic in care i-am spus ca sunt intr-o situatia in care nu am bani de chirie sau de mancare, mi-am varsta tot oful adunat saptamanile astea de la milioanele de documente imposibile care nu sunt niciodata suficiente si intr-un final am primit raspunsul afirmativ! Mi-a spus si Taciana ca pana nu pui un pic de drama si nu aduci nivelul emotional in discutie e greu sa atragi atentia. Acum inteleg de ce telenovelele pleaca de aici si sunt atat de apreciate, drama e un element esential al vieti de zi cu zi, fara drama nu faci nimic!

 Drama si senzatia ca trebuie sa cersesti chiar un lucru care este de drept al tau ma obosesc un pic dar sper sa se mai calmeze putin pentru ca sunt prea multe si care mai de care mai gogonate si paranoice, nu au nici logica, nici sens si nici macar acoperire in legile lor care sunt interpreteaza dupa ureche. Singurul lucru care ma mai calmeaza este faptul ca nu are legatura cu mine si asa se intampla pentru toti, brazilienii sunt la fel de frustrati. Nu va puteti imagina de ce documente a avut nevoie Taciana pentru a face revizia la masina, revizie pe care o face in fiecare an, insa anul acest a dat de o persoana mai zeloasa care vrea ceva de genul hotararea judecatoreasca de divort care nu are nici o legatura cu masina dar fara ea nu se poate face revizia! Va puteti imagina cat e de "no comment":)! Macar nu ma simt discriminata, stiu ca si majoritatea brazilienii se simt la fel ca mine:), suntem colegi de suferinta!

Poate data viitoare va povestesc de mormanul de documente si formalitati pe care trebuie sa le fac pentru a imprumuta carti de la biblioteca institutului de matematica unde sunt postdoc:), sa nu va imaginati ca e lucru usor:), nu oricine are acces la stiinta:)! 

Partea buna e ca avansez cu portugheza, in curand voi putea fi o drama queen autentica:), textele dramatice cu care voi aborda situatiile administrative se vor intampla in limba portugheza, dupa cativa ani in Brazilia voi fi gata sa joc in telenovele, voi avea dramatismul necesar transmiterii emotiilor:)!

Sa ne relaxam:) cu niste poze de la Pao de Açucar, "gramajoara de zahar" care se afla in mijlocul golfului, langa plaja Botafogo si foarte aproape de port; plaja este mai mult decorativa pentru ca golful este poluat, cine face plaja si baita:) merge in Copacabana sau Ipanema:).

View from the top of one of the many "mountains" in Rio.

View from the small pile of the Sugar Loaf (Pao de Açucar).

Pretty girls on a pile of sugar:).

Pretty girl and French man on the pile of sugar:).

Going towards the higher sugar pile.

View of the city of Rio.

View of the bay and Botafogo beach.

Pretty girls after a lovely afternoon closer to the clouds.

Calatori si povestile lor

Cristo Redentor protector of Rio de Janeiro

Unul dintre motivele pentru care imi place ca stau cu Taciana, in afara de dragalasenia ei si micul dejun care arata intotdeauna minunat:), este faptul ca avem multi musafiri. Se pare ca anul asta sunt mai multi decat in alti ani, ea spune ca imediat dupa Carnaval se face liniste pana in decembrie cand incepe iar sezonul in apropierea anului nou.

Anul acesta se pare ca euforia carnavalului se continua si in martie, multa lume continua sa vina la Rio, ceea ce inseamna ca am cunoscut deja multe persoane foarte dragute, fiecare cu cate o poveste aparte; oamenii sunt deschisi si prietenosi, dupa o conversatie sa zicem destul de serioasa ajungi sa-ti dai seama foarte bine despre cum este persoana cu care vorbesti. De parca fiecare om are intr-o sticluta o esenta care il defineste, cand intalneste alti oameni scoata la iveala esenta si ajungi sa vezi si tu mai mult sau mai putin din aceasta esenta definitorie; nu auzi povesti lacrimogene despre tot felul de probleme marunte, nu se plange nimeni, nu se lauda nimeni cu realizari marete, pur si simplu auzi o poveste mereu frumoasa dupa parerea mea, auzi de fapt un om!

De carnaval casa a fost foarte plina, persoanele pe care am apucat sa le cunosc mai bine au fost Didina:), Jean Francois si Lou. In afara de ei am mai avut pentru 2 zile un polonez, Woijtek care locuieste de 3 ani in Sao Paolo si venise impreuna cu fratele sau si prietena, veniti special din Polonia pentru Carnaval si care au stat vreo 5 zile.

Lou este american insa originar din Republica Dominicana, s-a mutat in America la 18 ani deoarece prietena lui, care avea 17 ani, se mutase in Florida impreuna cu familia. Un gest destul de romantic si curajos cred:), s-au casatorit pe la 22/23 de ani si au 3 copii super draguti; intre timp au divortat, insa modul in care povesteste totul nu are pic de dramatism si teatralitate, sunt chestii normale si le ia ca atare, are o pofta de viata incredibila si o atitudine deschisa  fata de oameni si lucruri noi.

Noi am ramas toti socati de faptul ca are 42 de ani, poate l-ati remarcat in pozele de la ziua Didinei, am pus una mai jos, eu nu i-as fi dat mai mult de 32 de ani insa se pare ca are o gena buna:) si cu siguranta o atitudine optimista fata de viata pentru ca nu isi arata varsta! Munceste pentru ca in timpul liber sa se bucure de banii castigati si sa calatoreasca, singur sau cu familia, ideea este ca munca nu este decat un mod prin care sa se bucure de viata in restul timpului cand nu munceste. A ramas  impresionat de energia si bucuria carnavalului, e hotarat deja sa se intoarca si la anul!

Jean Francois and Lou:)

Jean Francois este francez, cred ca l-a dat de gol numele:), locuieste in Britania, foarte mandru de asta si lucreaza cu ceva echipamente medicale, nu prea am inteles, si la el munca nu este un scop in sine ci un mod prin care poti sa vezi lumea. Acum astepta un raspuns de la un master la care a aplicat si intre timp, 2 luni, s-a hotarat sa vina in America de Sud. A calatorit in lung si in lat, cel mai mult m-a impresionat cum a plecat el in Australia si a stat acolo aproape un an, timp in care a facut tot felul de munci de tipul a cules fructe pentru a avea din ce trai, si-a cumparat o dubita si a dormit destul de mult in ea, insa a batut Australia in lung si in lat. E foarte modest, nu are haine scumpe si nu sta in hoteluri luxoase pentru ca efectiv nu isi permite, din putinul pe care il are calatoreste. Dupa Rio si carnaval a fost putin prin Brazilia, la cascada Iguazu [cea mai mare cascada in lume, aflata la granita intre Brazilia, Argentina si Paraguay] si in alte locuri super interesante unde sper sa ajung si eu:).

Iguazu Falls

Acum a plecat in Tara de Foc, si-a dorit mereu sa ajunga in cea mai sudica localitate de pe Pamant, Uhsuaia; acest oras se gaseste in partea argentiana a Tarii de Foc, am aflat si eu cautand pe internet ca aceasta Tara de Foc este impartita intre Chile si Argentina, este o regiune foarte vizitata a Patagoniei si are peisaje incredibil de frumoase, are multe fiorduri, ghetari, lacuri cu ape limpezi si munti care e oglindesc in lacuri:).

Glacier in Tierra del Fuego

Tierra del Fuego

Cu polonezii nu am apucat sa vorbesc prea mult, aveau activitati separate de noi. Intre timp au mai venit doi japonezi aflati in tranzit in Rio, au stat numai o dupa-amiaza si o noapte si singurul lucru pe care au vrut sa-l vada a fost stadionul Maracana:)). Nu au vrut  plaja, carnaval, oras, etc, au vrut ei sa pozeze cel mai mare stadion in lume:). Am mai avut tot in tranzit si doua australience, calatoreau si ele in America de Sud timp de 5 saptamani, cu rucsacul in spate si mult entuziasm.

Intre timp am si un coleg de casa, un baietel cum ii spune Taciana:), Gabriel, are 18 ani si a venit la Facultatea de Jurnalism la una din cele mai bune Universitati din Brazilia. Surprinzator aceasta Universitate este particulara, nu intri decat daca in primul rand esti bun si treci de examenele foarte grele iar apoi trebuie sa ai si multi bani pentru a-ti permite studiile. Copilul asta la 18 ani stie mai multe decat multi oameni pe care i-am cunoscut, are un simt critic incredibil si desi a inceput universitatea luni, sta toata ziua la facultate in biblioteca si citeste. Pentru un copil de 18 ani cred ca este de admirat. Am cu el conversatii pe care eu cu siguranta eu nu as fi fost in stare sa le port la 18 ani!

Ieri a venit si un tip din Cehia, un pic ciudatel asa a parut la prima vedere si am vazut ca si Taciana a ridicat un pic dintr-o spranceana:)) dupa ce a pus cateva intrebari putin neobisnuite:); dupa o discutie de vreo 2 ore la micul dejun am aflat si povestea lui. E programator si are cateva site-uri din care traieste si se gandeste sa se mute in Brazilia. A venit acum 5 ani si a  vazut cam tot ce se putea vedea, i-au placut foarte mult stilul de viata, vremea si mai ales oamenii; a venit acum pentru o luna sa inceapa sa invete portugheza si sa se mai acomodeze, e hotarat ca in toamna sa vina sa stea 6 luni si sa incerce sa faca si aici cateva siteuri din care sa traiasca. Si-a dat el seama ca in Cehia sunt putini utilizatori de internet la o populatie de 10 milioane, aici exista o piata mult mai mare avand in vedere ca Brazilia are 200 milioane de locuitori:)).

De asemeni, zice el, este un pic sufocat de atitudinea "muncim sa cumparam case/masini/etc si sa ne dam mari" care se pare ca e la moda in Cehia. Oamenii muncesc ca sa-si cumpere tot felul de lucruri cu care sa se laude si uita sa se mai bucure de viata. A zis ca fusese si el prins intr-o asemenea stare, incepuse niste afaceri imobiliare si la un moment dat si-a dat seama ca era pur si simplu sufocat si s-a oprit, a inceput sa aiba o viata "normala" si incearca sa fie cat mai relaxat si vesel si optimist, si-a dat seama ca asta e mai important decat sa ai multe lucruri cu care se te lauzi la vecini. Ne-a povestit si pe unde a calatorit, printre altele a fost student Erasmus in Finlanda si ne-a spus niste intamplari amuzante si interesante totodata; finlandezii au o tara destul de ciudata as zice eu:), faptul ca e mereu frig si intuneric influenteaza mult cultura si felul de a fi al oamenilor. Se pare ca acolo nu exista restaurante si nici multe baruri, singurul loc unde se socializeaza este sauna. Fiecare casa are sauna si tot ce inseamna socializare, de la afaceri pana la mici adunari intre prieteni cu cateva beri:), se desfasoara in sauna:)), pauzele se fac in mici piscine cu apa rece ca gheata:).

Cred ca am sa ma opresc aici, o sa revin poate si cu alte povesti cand mai apar alti musafiri, se pare ca o sa mai fie cativa prin martie si aprilie, dupa cum am spus Rio este o destinatie destul de populara anul acesta, sezonul mort este destul de viu:), Taciana trebuie chiar sa refuze pe multi pentru ca efectiv nu are loc pentru cati doritori sunt.

Pun si cateva poze de la Hortifruti din Tijuca, magazinul special de legume si fructe:).

Fruit sector:).

Another fruit sector:).

Fruit and vegetable in the back:).

MANGO sector:).

Martisor cu vitamine:)

Chiar daca nu avem traditia martisorului la Rio totusi semnificatia martisorului si anume aceea de a aduce primavara a ajuns pana la mine, ma bucur ca vine primavara in Romania, se simte deja pana aici:) bucuria pe care o simte toata lumea stiind ca s-a terminat iarna, urmeaza soare, flori, verdeata, plimbari in parc, haine subtiri, cer senin, caldura si veselie.

Putin imi pare rau ca nu sunt acasa, imi place mult cand vine primavara, e tare frumos, e in primul rand o stare de spirit pe care o are toata lumea, in plus fata de martisoarele primite si daruite, flori, 8 Martie si asa mai departe.

La Multi Ani Rio de Janeiro!

De Martisor, La Multi Ani tuturor,  va trimit un martisor virtual cu lalele:), astept sa-mi trimiteti si mie unul pe 1 septembrie cand vine primavara si in Brazilia:)!

Desi nu avem martisoare avem totusi o sarbatoare importanta, azi, Rio de Janeiro implineste 447 de ani! Destul de multi, nu-i asa? Nu e agitatie la fel de mare ca in timpul Carnavalulului dar se pare ca sunt cateva evenimente, concerte etc.

Am cateva poze de la inceputul carnavalului cu Taciana care facuse Caipirinha intr-o seara pentru a-i primi cum se cuvinte pe oaspeti, Didina, Jean Francois si Lou. A fost o seara tare draguta, eu dupa doua pahare de Caipirinha eram foarte veselica si am creat atmosfera:), poze cu atmosfera nu am pentru ca eram ocupata cu "facutul" atmosferei:)! M-am gandit ca daca tot sarbatorim fie Martisorul, fie Rio:) sa vedem cum se face aceasta bautura foarte populara si bine-inteles delicioasa!

Partea cea mai importanta este cachaça:), alcool de 40 de grade obtinut din tresie de zahar. Fiecare nationalitate cu ce are:), dar rezultatul este acelasi, alcool. In Irlanda whiskey din cartofi, in Romania tuica de prune sau corcoduse:), in Japonia sake din orez, etc iar in Brazilia cachaça din trestie de zahar.

Getting ready for Caipirinha with the main ingredient: cachaça!

Very important is the lime, not lemon, write that down:), huge difference!

Crush the ice with an ice hammer:)!

Takes some time and effort for all the ice to be crushed but it's all worth!

Cut the limes, smash them a little and put them on the jug before adding the the smashed ice!

Taciana also added a little bit of water cause the alcohol is quite strong!

Time to serve the delicious drink!

After two of these happiness is not just a word:)) is a state of mind:)!

E foarte usor de facut, mie imi place mult  din cauze lime-ului, cred ca se zice lamaita in romana, ingredintele sunt dupa cum ati vazut cachaça care banuiesc ca are un gust normal de alcool, destul de multa lamaita, gheata sfaramata, putina apa sa nu se urce la cap asa repede si a pus si muuult zahar facut din trestie de zahar, nu imi imaginez ca exista ceva in care brazilienii sa nu puna acest zahar de care sunt foarte mandri:), se pare ca zaharul mai reduce taria alcoolului!

Nu am sa zic ca e foarte racoritoare bautura pentru ca in Romania e departe de a fi cald, dar poate tineti minte pentru serile calduroase de vara:)! 

O primavara frumoasa si plina de bucurie!