Calatori si povestile lor

Cristo Redentor protector of Rio de Janeiro

Unul dintre motivele pentru care imi place ca stau cu Taciana, in afara de dragalasenia ei si micul dejun care arata intotdeauna minunat:), este faptul ca avem multi musafiri. Se pare ca anul asta sunt mai multi decat in alti ani, ea spune ca imediat dupa Carnaval se face liniste pana in decembrie cand incepe iar sezonul in apropierea anului nou.

Anul acesta se pare ca euforia carnavalului se continua si in martie, multa lume continua sa vina la Rio, ceea ce inseamna ca am cunoscut deja multe persoane foarte dragute, fiecare cu cate o poveste aparte; oamenii sunt deschisi si prietenosi, dupa o conversatie sa zicem destul de serioasa ajungi sa-ti dai seama foarte bine despre cum este persoana cu care vorbesti. De parca fiecare om are intr-o sticluta o esenta care il defineste, cand intalneste alti oameni scoata la iveala esenta si ajungi sa vezi si tu mai mult sau mai putin din aceasta esenta definitorie; nu auzi povesti lacrimogene despre tot felul de probleme marunte, nu se plange nimeni, nu se lauda nimeni cu realizari marete, pur si simplu auzi o poveste mereu frumoasa dupa parerea mea, auzi de fapt un om!

De carnaval casa a fost foarte plina, persoanele pe care am apucat sa le cunosc mai bine au fost Didina:), Jean Francois si Lou. In afara de ei am mai avut pentru 2 zile un polonez, Woijtek care locuieste de 3 ani in Sao Paolo si venise impreuna cu fratele sau si prietena, veniti special din Polonia pentru Carnaval si care au stat vreo 5 zile.

Lou este american insa originar din Republica Dominicana, s-a mutat in America la 18 ani deoarece prietena lui, care avea 17 ani, se mutase in Florida impreuna cu familia. Un gest destul de romantic si curajos cred:), s-au casatorit pe la 22/23 de ani si au 3 copii super draguti; intre timp au divortat, insa modul in care povesteste totul nu are pic de dramatism si teatralitate, sunt chestii normale si le ia ca atare, are o pofta de viata incredibila si o atitudine deschisa  fata de oameni si lucruri noi.

Noi am ramas toti socati de faptul ca are 42 de ani, poate l-ati remarcat in pozele de la ziua Didinei, am pus una mai jos, eu nu i-as fi dat mai mult de 32 de ani insa se pare ca are o gena buna:) si cu siguranta o atitudine optimista fata de viata pentru ca nu isi arata varsta! Munceste pentru ca in timpul liber sa se bucure de banii castigati si sa calatoreasca, singur sau cu familia, ideea este ca munca nu este decat un mod prin care sa se bucure de viata in restul timpului cand nu munceste. A ramas  impresionat de energia si bucuria carnavalului, e hotarat deja sa se intoarca si la anul!

Jean Francois and Lou:)

Jean Francois este francez, cred ca l-a dat de gol numele:), locuieste in Britania, foarte mandru de asta si lucreaza cu ceva echipamente medicale, nu prea am inteles, si la el munca nu este un scop in sine ci un mod prin care poti sa vezi lumea. Acum astepta un raspuns de la un master la care a aplicat si intre timp, 2 luni, s-a hotarat sa vina in America de Sud. A calatorit in lung si in lat, cel mai mult m-a impresionat cum a plecat el in Australia si a stat acolo aproape un an, timp in care a facut tot felul de munci de tipul a cules fructe pentru a avea din ce trai, si-a cumparat o dubita si a dormit destul de mult in ea, insa a batut Australia in lung si in lat. E foarte modest, nu are haine scumpe si nu sta in hoteluri luxoase pentru ca efectiv nu isi permite, din putinul pe care il are calatoreste. Dupa Rio si carnaval a fost putin prin Brazilia, la cascada Iguazu [cea mai mare cascada in lume, aflata la granita intre Brazilia, Argentina si Paraguay] si in alte locuri super interesante unde sper sa ajung si eu:).

Iguazu Falls

Acum a plecat in Tara de Foc, si-a dorit mereu sa ajunga in cea mai sudica localitate de pe Pamant, Uhsuaia; acest oras se gaseste in partea argentiana a Tarii de Foc, am aflat si eu cautand pe internet ca aceasta Tara de Foc este impartita intre Chile si Argentina, este o regiune foarte vizitata a Patagoniei si are peisaje incredibil de frumoase, are multe fiorduri, ghetari, lacuri cu ape limpezi si munti care e oglindesc in lacuri:).

Glacier in Tierra del Fuego

Tierra del Fuego

Cu polonezii nu am apucat sa vorbesc prea mult, aveau activitati separate de noi. Intre timp au mai venit doi japonezi aflati in tranzit in Rio, au stat numai o dupa-amiaza si o noapte si singurul lucru pe care au vrut sa-l vada a fost stadionul Maracana:)). Nu au vrut  plaja, carnaval, oras, etc, au vrut ei sa pozeze cel mai mare stadion in lume:). Am mai avut tot in tranzit si doua australience, calatoreau si ele in America de Sud timp de 5 saptamani, cu rucsacul in spate si mult entuziasm.

Intre timp am si un coleg de casa, un baietel cum ii spune Taciana:), Gabriel, are 18 ani si a venit la Facultatea de Jurnalism la una din cele mai bune Universitati din Brazilia. Surprinzator aceasta Universitate este particulara, nu intri decat daca in primul rand esti bun si treci de examenele foarte grele iar apoi trebuie sa ai si multi bani pentru a-ti permite studiile. Copilul asta la 18 ani stie mai multe decat multi oameni pe care i-am cunoscut, are un simt critic incredibil si desi a inceput universitatea luni, sta toata ziua la facultate in biblioteca si citeste. Pentru un copil de 18 ani cred ca este de admirat. Am cu el conversatii pe care eu cu siguranta eu nu as fi fost in stare sa le port la 18 ani!

Ieri a venit si un tip din Cehia, un pic ciudatel asa a parut la prima vedere si am vazut ca si Taciana a ridicat un pic dintr-o spranceana:)) dupa ce a pus cateva intrebari putin neobisnuite:); dupa o discutie de vreo 2 ore la micul dejun am aflat si povestea lui. E programator si are cateva site-uri din care traieste si se gandeste sa se mute in Brazilia. A venit acum 5 ani si a  vazut cam tot ce se putea vedea, i-au placut foarte mult stilul de viata, vremea si mai ales oamenii; a venit acum pentru o luna sa inceapa sa invete portugheza si sa se mai acomodeze, e hotarat ca in toamna sa vina sa stea 6 luni si sa incerce sa faca si aici cateva siteuri din care sa traiasca. Si-a dat el seama ca in Cehia sunt putini utilizatori de internet la o populatie de 10 milioane, aici exista o piata mult mai mare avand in vedere ca Brazilia are 200 milioane de locuitori:)).

De asemeni, zice el, este un pic sufocat de atitudinea "muncim sa cumparam case/masini/etc si sa ne dam mari" care se pare ca e la moda in Cehia. Oamenii muncesc ca sa-si cumpere tot felul de lucruri cu care sa se laude si uita sa se mai bucure de viata. A zis ca fusese si el prins intr-o asemenea stare, incepuse niste afaceri imobiliare si la un moment dat si-a dat seama ca era pur si simplu sufocat si s-a oprit, a inceput sa aiba o viata "normala" si incearca sa fie cat mai relaxat si vesel si optimist, si-a dat seama ca asta e mai important decat sa ai multe lucruri cu care se te lauzi la vecini. Ne-a povestit si pe unde a calatorit, printre altele a fost student Erasmus in Finlanda si ne-a spus niste intamplari amuzante si interesante totodata; finlandezii au o tara destul de ciudata as zice eu:), faptul ca e mereu frig si intuneric influenteaza mult cultura si felul de a fi al oamenilor. Se pare ca acolo nu exista restaurante si nici multe baruri, singurul loc unde se socializeaza este sauna. Fiecare casa are sauna si tot ce inseamna socializare, de la afaceri pana la mici adunari intre prieteni cu cateva beri:), se desfasoara in sauna:)), pauzele se fac in mici piscine cu apa rece ca gheata:).

Cred ca am sa ma opresc aici, o sa revin poate si cu alte povesti cand mai apar alti musafiri, se pare ca o sa mai fie cativa prin martie si aprilie, dupa cum am spus Rio este o destinatie destul de populara anul acesta, sezonul mort este destul de viu:), Taciana trebuie chiar sa refuze pe multi pentru ca efectiv nu are loc pentru cati doritori sunt.

Pun si cateva poze de la Hortifruti din Tijuca, magazinul special de legume si fructe:).

Fruit sector:).

Another fruit sector:).

Fruit and vegetable in the back:).

MANGO sector:).