In prima faza candidatul invata din programa de concurs care este destul de "generoasa" si la fiecare concurs diferita. Eu am avut subiecte din Analiza, Algebra, Sisteme Dinamice si Ecuatii cu Derivate Partiale, mai ales la ultimele subiecte chestii pe care nu le vazusem in viata mea. Desi nu sunt o persoana care se streseaza in sensul sa nu mi-a fost niciodata frica de examene, stresul a fost mai smecher si s-a strecurat incet, incet, zi de zi, dar cred ca era putin firesc, nu mi s-a mai intamplat pana acum sa invat mai bine de o luna, zi de zi, pentru acelasi examen despre care habar nu aveam cum o sa fie, senzatia asta ca inveti "in intuneric" e un pic dificila.
A venit si saptamana de examene, brazilienii fiind un pic sadici si desfasurand concursul pe parcursul unei saptamani intregi:)). In prima zi, comisia formata din 5 profesori a intarziat o ora jumate, timp in care eu stateam intr-o sala plina de oameni super mega stresati si nu mai stiam ce sa fac sa-i ignor, oricum imi dadeam seama prin ce trec si ei, era multa oboseala acumulata, plus toti treziti de pe la 5 si acum asteptand, nu 5 minute ci o ora jumate. A venit comisia, s-a tras la sorti subiectul si apoi am avut o ora sa ne uitam pe materiale sa ne improspatam memoria si apoi tine-te de scris 4 ore de mi-a cazut mana.
Pe seara am aflat cu bucurie ca am trecut proba scrisa, trecuta numai de 9 candidati:), proba scrisa fiind eliminatorie. A doua zi a fost prima proba orala, proba de cercetare in care fiecare prezenta ce a facut si ce o sa faca, aici a fost foarte bine, am fost in forma, entuziasta si tot ce trebuie, oricum multumita de mine. Apoi pentru ca au fost multi candidati unii au continuat cu ziua 3 la mine a fost o pauza si joi am aparut si eu pentru proba didactica, tot un subiect tras la sorti cu 24 de ore inainte. Si aici mi s-a cam rupt filmu, am facut mica greseala sa cred ca a vorbi in portugheza e acelasi lucru cu a explica matematica in portugheza, plus ca eram deja fooooooarte obosita.
Eram programata la 9, m-am dus de la 8 sa fac repetitie si deja nu imi mai gaseam cuvintele in portugheza nici energia, cand a venit si comisia a fost efectiv un chin sa termin, fiecare cuvant era greu de spus, parca nu mai stiam sa vorbesc portugheza, cand am terminat a rasuflat si comisia usurata, cred ca era evident cat de mult ma chiuiam, a fost un efort cam mare pentru o persoana care a inceput sa vorbeasca portugheza in iunie si da un examen asa de complex la inceputul lui august. Prin urmare nu imi doream decat sa termin, am luat o nota putin mai mica decat mi-as fi dorit avand in vedere ca am multa experienta cu predatul si chiar ar fi trebuie sa fie proba mea forte. Insa chiar sa fi facut perfect, cele 3 persoane care au castigat concursul aveau cel putin 5 ani de cercetare post-doctorala ceea ce nu se compara cu cele cateva luni ale mele de cand sunt aici.
Am reusit totusi o performanta:), sa fiu aprovada, printre cei 7 candidati din cei 26 inscrisi, adica aprovada fiind castig puncte la urmatorul concurs, intra la realizari profesionale faptul ca am fost aprovada la un concurs la o Universitate Federala:))), macar atat, sa nu simt ca am muncit degeaba.
Ca tot am vorbit de concurs, nota finala este compusa din 7 note pe care le-am vazut nota cu nota, candidat de candidat din cei 9 care au trecut scrisul, profesor de profesor, vineri, in "ultima" zi de concurs cand comisia iar a intarziat vreo 2 ore, cateva persoane mai aveau putin si isi smulgeau parul din cap, asa de mare era tensiunea:)). Asadar notele primite sunt pentru: experienda de predare, articole publicate, titluri academice, realizari profesionale, notele la proba scrisa, proba de cercetare si proda didactica. A fost foarte buna aceasta desfasurare de note, am vazut exact ce si cum, care imi sunt punctele forte si cele slabe si cum se pune problema.
Asadar s-a terminat cu bine acest concurs, a fost un efort aproape supra-omenesc insa acum stiu exact la ce sa ma astept si sigur nu mai merg pe "intuneric" la urmatorul. Acum mai urmeaza 2 concursuri in octombrie la o alta Universitate foarte buna da eu nu mai merg, iau o pauza, ii las pe 2 dintre cei 4 candidati aprovati sa obtina jobul si incet, incet o sa-mi vina si mie randul, macar din punctul asta de vedere a fost bun concursul, s-a vazut ce rivali am:).
Dupa concurs, din cauza caruia nici nu am mai reusit sa merg in Romania cum planuisem, am dormit si am petrecut in continuu mai bine de o saptamana, abia acum dupa 2 saptamani ma simt refacuta si psihic si fizic si sunt cu manecile suflecate sa ma apuc de treaba, la cercetare cu mine, sa recuperez timpul pierdut:).
Despre Rio ce sa va mai zic, continua sa fie o nebunie interesanta, senzatia ca traiesc intr-o lume paralela este inca prezenta, dar cel putin acum dupa concurs, simt ca macar m-am obisnuit macar cu lumea paralela:). Doua intamplari as vrea sa mentionez, mai mult sunt observatii de ale mele cu privire la modul de viata carioca si cum aici lucrurile se vad mereu intr-o alta lumina.
Intr-o zi, eram in autobuz in spate de tot (aici multe lucruri interesante au legatura cu autobuzele:)) ), m-am asezat pe un scaun la geam, la celalalt geam era un alt om si intr-o statie s-a urcat un tip mai dubios ca sa zic asa desi nu l-as numi chiar dubios, sa zicem dupa standardele europene un pic suspect:), zic asta pentru ca in afara de aspect usor "neglijent", mai avea si vreo 5 telefoane in mana dintre care vreo 3 iPhone, in mod evident furtate. Tot mesterea la ele si la un moment dat ma intreaba foarte dragut daca stiu sa scot cartela SIM dintr-un iPhone, eu i-am zis ca nu, m-a intrebat daca sunt sigura, am confirmat, apoi l-a intrebat si pe celalalt om de la geam, nici el nu stia si apoi am continut calatoria in mod civilizat:) pana cand omul a ajuns unde trebuia si a coborat. Nu se intampla asa ceva in fiecare zi insa nici nu a parut foarte iesit din peisaj incidentul, mie mi s-a parut amuzant si chiar nu l-am judecat pe omul respectiv, m-am gandit ca numai la Rio se intampla chestii din astea, era clar ca tot autobuzul il vazuse, aici se urma numai prin fata, nimeni nu a zis nimic si a parut o chestie normala:).
Apoi intr-o zi cu soare, cum mergeam eu prin Ipanema, o zona cu oameni destul de apretati mi-a sarit in ochi o domnisoara, foarte bine imbracata, cu un mers intepat si o atitudine la fel care ducea cu foarte multa gratie si foarte ostentativ o gentuta Armani. In acel moment imi venea mie sa-i fur gentuta, numai asa ca avea o atitudine super enervanta de bogatasa, in momentul acela omul cu telefonoanele furate din autobuz parea in mod sigur mai demn de respect decat domnisoara intepata, atat de intepata ca mi-a sarit in ochi si m-a facut sa vreau sa-i fur gentuta:)). Sincera sa fiu chiar nu ii inteleg pe oamenii astia cum sunt cei din Ipanema care efectiv vad in fiecare zi favela si oamenii de acolo si continua totusi sa ignore, continua sa fie aroganti si sa-fi fluture gentutele, ceasurile, etc., orbi la ce se intampla exact langa ei.
Geografia din Rio nu te lasa nici macar juma de zi sa uiti ca exista favele iar culmea ironiei, in Ipanema e si mai clar, in sensul ca dupa plaja si blocurile unde stau domnisoare intepate cu gentute Armani incepe imediat favela pe deal si se vede TOT si dimineata si seara cand iese din casa domnisoara respectiva. Probabil din aceasta cauza mi se pare putin ca traiesc intr-o lume paralela, aici in fiecare zi vezi si cele mai urate si murdare chestii posibile dar si cele mai frumoase si luxoase ca sa zic asa:)), in fiecare zi esti conectat la realitate din toate punctele de vedere, asta daca vrei sa vezi bine-inteles:). Dupa cum am mai spus, toate lucrurile fantastice din Brazilia pleaca din favele: fotbalul, samba, carnavalul, mancarea etc., acolo se simte si se invata cel mai bine ca bucuria si obisnuinta de a fi om si de a respecta nu depind de cum te imbraci si ce chestii ai prin casa, un om care fura telefoane poate parea mai uman si mai demn de respect decat o domnisoara intepata cu o gentuta Armani cu favela pe fundal. Acum nu zice nimeni sa umbli rupt, murdar, sa nu mananci sau sa nu te bucuri de ce ai daca esti totusi norocos si iti este bine, ai o casa draguta si ce sa pui pe masa, dar nici asa sa ignori o realitate evidenta numai de dragul de a epata si sa fluturi gentute Armani de parca ar fi cel mai important lucru din lume cand in mod evident ai putea sa-ti cumperi o geanta la fel de buna si draguta pe care sa nu scrie neaparat Armani.
Cred ca am sa ma opresc aici cu meditatiile filozofice, in rest am facut la Lacramioara o petrecere super reusita saptamana trecuta care s-a lasat cu multa muzica romaneasca de prin studentie mai pe dimineata si apoi am fugit repede pe plaja sa vedem rasaritul:). Am mancat o fantastica ciorba radauteana facuta de Cornelia si pe dimineata, numai la cei care au dansat pe muzica romaneasca:) le-a facut Lacramioara si un fondue cu ciocolata cu mere si banane:).
Let's party:)! |
Delicious Romanian soup! |
Chocolate fondue:). |
Running towards the sunrise:)! Yuhuu! |
Saptamana asta am descoperit si padurea Tijuca, o plimbare foarte frumoasa unde voi reveni cu siguranta, data viitoare si cu poze ca acum nu am decat una, pastram suspansul:). Ieri am fost la un picnic langa Lagoa, un lac mare inconjurat de munti, care se afla in mijlocul orasului, intr-un mod destul de bizar, aproape de zona de plaja:). Mai trecusem eu de cateva ori dar ieri chiar ne-am plimbat si am stat pe iarba sub um copac si a fost superb:), primele zile de primavara au fost perfecte:)).
Perfect day for a picnic:). |
Sunny spring day:) in Rio! |
Lagoa surrounded my mountins in the middle of the City! |
Am ramas datoare si cu poze de la un fondue cu carne de la noi de acasa, inca imi aduc aminte ce delicios a fost, e chiar un obicei dragut sa-ti aduni prietenii in jurul unui fondue cu un vin chilian si sa povestesti o gramada, simplu si frumos:).
Ready for some meat festa:)! |
Yum! |
Memories of a winters night:)! |